Cand vine vorba despre dinti, un medic stomatolog va incerca mereu, daca situatia permite, pastrarea pe arcada a unui dinte anterior dureros in locul extractiei sale. Medicul stomatolog va incerca salvarea unui dinte afectat si va apela la un tratament de canal, chiar daca numarul medicilor care cred ca acest gen de terapie poate cauza boli acute sau a unor boli degenerative creste constant.
Tratamentul de canal ofera pacientului ocazia de a-si pastra dintele inca un numar de ani si numarul plombelor de canal creste impresionant de la an la an.
Inceputul secolului trecut este presarat cu multe controverse legate de tratamentul canalului dentar. Pe atunci, formaldehida era utilizata pe scara larga si afecta nu doar pulpa, ci si osul din jurul dintelui. Tehnica aceasta, cunoscuta ca tehnica Sargenti este inca folosita in unele zone, dar nu este recomandata, intrucat foloseste compusi de plumb si formaldehida.
Compusii toxici din compozitia materialelor de obturatie de canal pot actiona impreuna cu mercurul din amalgamul dentar, determinand aparaitia unor compusi si mai toxici pentru organism.
In prezent, formula materialelor de canal nu mai are in continut plumb, dar pacientii din trecut inca mai poarta plombele invechite ca formula. Aceasta nu inseamna insa ca formulele contemporane nu includ substante toxice precum eugenolul si formocrezolul. Multi stomatologi folosesc in zilele noastre si gutaperca pentru obturarea canalelor radiculare.
Un dinte consta intr-o coroana si radacini. Coroana este cea situata deasupra gingiei, in timp ce radacinile se afla dedesubt, atasand dintele de osul maxilar.
In interiorul coroanei si al radacinii se afla pulpa, care hraneste dintele si ofera protective materialului inconjurator. Nervii din pulpa sunt responsabili pentru senzatia de rece/cald in cazul unei dureri.
Obturatia de canal se refera, asadar, la o metoda de interventie endodontica, presupunand, de fapt, o interventie in interiorul dintelui.
Medicul stomatolog incepe prin a curata interiorul canalului, pacientul aflandu-se sub anestezie locala. Medicul stomatolog este nevoit sa realizeze o mica gaura de access pe suprafata dintelui pentru a inlatura tesutul pulpar mort.
In aceasta etapa, medicul stomatolog va curata, modela si decontamina zona gaurita, folosind filme subtiri si solutii de irigare. Ulterior, dintele este umplut cu un material asemanator cauciucului, folosind un ciment adeziv pentru a sigila canalele complet.
Odata cu incheirea obturatiei de canal, dintele este mort. Pacientul nu va mai simti durere in dintele tratat intrucat tesutul nervos a fost indepartat, dar si infectia a fost eliminata.
In urma acestui tratament, dintele va deveni mai sensibil ca inainte. Un dinte fara pulpa va trebui sa fie hranit prin ligamentul care ataseaza dintele de os. Chiar daca aceasta este posibil pentru o vreme, in timp, dintele va deveni mai fragil, o coronita sau o plomba fiind solutiile cele mai bune.
Pana cand plomba sau coronita vor fi definitive, pacientul este nevoit sa nu mestece sau sa muste cu dintele afectat. Odata coronita/plomba puse insa, pacientul va putea folosi, din nou, dintele, la fel ca inainte.
Chiar daca tratamentul se desfasoara, de multe ori, intr-o singura sedinta, in cazul in care canalele sunt curbate ori infectiile sunt multiple, va fi nevoie de mai multe sedinte pentru finalizare. La Profismile, folosim microscopul dentar pentru a trata cazurile mai complexe, sau pentru a reduce mai multe sedinte intr-una singura.